Îmi place ideea celor 5 "De ce" și totusi de fiecare dată când am recomandat-o am adăugat o avertizare de posibile efecte adverse. Vă propun o modificare care reduce riscurile și maximizeaza rezultatele.
Dacă nu cunoașteți deja metoda, poate ați intuit că aceasta constă în a folosi întrebarea "De ce?" de 5 ori succesiv pentru a descoperi cauza reală, sursa problemei discutate. Este o metodă utilă pentru a conștientiza factorii care contribuie la un anumit rezultat, o metodă care ne obligă la a reconsidera cauzele unei situații pe care altfel am putea sa ne grăbim să o atribuim unor factori externi. Cu alte cuvinte, pornind de la afirmații care par că ar trebui luate ca atare, putem descoperi că există unele pârghii de acțiune pentru a schimba situația.
Considerați exemplul unei discuții care pornește de la premisa că "vânzările scad din cauza competiției". Dacă însă ne întrebăm "de ce cred că acest lucru este adevărat?", poate răspundem "pentru că au prețuri mai mici". Continuând să ne întrebăm de ce credem că acest lucru este adevărat, am putea recunoaște că au costuri mai mici de aprovizionare. Este evident cum, continuând această analiză, devine recognoscibil modul în care noi contribuim la acea situație.
Metoda se poate folosi atât în echipă cât și pe cont propriu și trebuie abordată cu o atitudine de curiozitate, precum cea pe care o observăm la copii. Copii sunt maeștrii la a folosi "De ce?" pentru a învăța și a înțelege lumea.
Limitările metodei sunt legate de faptul că poate declanșa atitudini defensive, mai ales dacă este folosită în medii în care nu există o cultură de susținere emoțională. În astfel de medii este posibil ca întrebarea "De ce?" să nu aducă decât scuze. Ori după cum știm, putem avea scuze sau putem avea rezultate.
Mai mult decât atât cei întrebați pot percepe acest exercițiu ca un atac personal. Este un instinct observabil la mici și mari ce subliniază încă o dată importanța limbajului (unele cărți de parenting menționează de exemplu că este de evitat această întrebare pentru a avea conversații constructive cu copilul).
Pentru a elimina acest risc, putem să reformulăm întrebarea folosind "Ce anume determină..." sau "Cum anume se întâmplă asta?". În acest caz, accentul este pus pe rezultat și relațiile de cauzalitate și întrebările capătă o tentă diferită. La fel ca în cazul metodei originale, folosiți întrebarea de 5 ori, probând carcterul complet al fiecărui răspuns. Cu alte cuvinte, deși credem în veridicitatea răspunsurilor și în bunile intenții ale interlocutorului, căutăm să ne asigurăm că nu ne scapă nimic. Este greu să iei decizii bune și să găsești soluții fără o imagine de perspectivă, de ansmblu.
Din nou, atitudinea este importantă. Curiozitate și orientarea către a învăța, a înțelege ce se întâmplă. Nu în ultimul rând, asigurați-vă că aveți rapport cu persoana respectivă (de recomandat în orice comunicare de altfel).
