Managementul crizei sau al situațiilor problematice în general este de multe ori înțeles ca o necesitate de a acționa rapid și deciziv și totuși acest lucru nu aduce întotdeauna cele mai bune decizii. Există cel puțin câteva motive pentru care merită să încetinim astfel de decizii:
1. În primul rând acest lucru ne va permite să adoptăm cu adevărat un proces decizional. Există diferite studii care arată că deciziile bune au la bază un proces care favorizează descoperirea alternativelor și nu numai. Procesul este cel care face diferențierea între a Reacționa și a Acționa cu scop. În primul caz factorul motivational este supraviețuirea, în timp ce în al doilea caz avem cu adevărat în vedere rezultatele pe care deciziile noastre le au pe termen scurt și lung.
Pentru a acționa trebuie să avem timp să ne punem întrebări, să discutam cu echipa, să identificam scenarii posibile s.a.m.d.
Dacă reactionam instinctual, riscăm sa fim înșelați de diferitele distorsiuni cognitive la care suntem predispusi cu toții. Acestea sunt strategii cognitive care din punct de vedere evolutiv au apărut pentru a asigura supraviețuirea si adaptarea noastră; aceste strategii si-au pierdut utilitatea însa în contextul schimbărilor rapide din ultimele secole (fiind considerate în prezent distorsiuni cognitive).
2. Când suntem permanent ocupați și preocupați este greu sa îi ascultam cu adevărat pe cei care ne vorbesc. Trebuie să "coborâmdin tren", să oprim dialogul interior și să fim cu adevărat atenți și curioși pentru a câștiga din conversații. Fie că este vorba de membrii de echipă, clienți, investitori sau alți parteneri, comunicarea este importanta și o parte importantă a acesteia vine din capacitatea de a asculta. Când încetinim și suntem cu adevărat prezenți întelegem și ceea ce nu se comunica. Putem înțelege mai bine riscuri, putem identifica mai usor oportunități. Cu alte cuvinte, pentru a fi cu un pas înaintea schimbărilor trebuie sa fim 100% în actualitate.
3. Graba în a acționa înseamnă de multe ori că neglijam factorul uman ceea ce poate accentua problema pe care încercam să o rezolvam sau poate genera o noua problemă. În deciziile personale, atunci când ne lăsăm luați de val riscăm să luăm decizii care devin frustrante pe termen lungș acționăm din frică de exemplu și facem compromisuri care devin incomfortabile în timp.
4. Leaderii sunt în orice echipa o sursă de echilibru, motiv pentru care trebuie să caute să controleze volumul de munca, dispoziția și nivelul de stres pe care il resimt. În caz contrar, întreaga echipa va avea de suferit ca într-un joc de domino sau un efect de unde care se propagă.
5. Stresul afectează toleranța noastră la risc. Fenomenul este documentat de diferite studii și este determinat de modul în care stresul influențează diferiți hormonii. Pe scurt, schimbările care se traduc în stres ne fac mai toleranți la risc pe termen scurt dar atunci cand stresul persistă pe termen mai lung devenim intoleranți la risc. Cu alte cuvinte, riscăm sa fim prea optimiști inițial și să luăm decizii drastice atunci când situația devine "obositoare". În investiții acest comportament poate însemna că "profităm" de scăderi pentru a crește poziția și "capitulăm" după săptămâni/luni în care situația se deteriorează. La scară mai mare, se observă cum la debutul crizelor importanța acestora este subestimată, în timp ce pe masură ce aceastea devin evindente și persistă se observă un pesimism excesiv.
6. Nu în ultimul rand, trebuie să amintesc că un ritm mai calm facilitează creativitatea. Subiectul este mai larg însă mă limitez la a-l parafaza pe Einstein care a spus că nu putem rezolva probleme cu aceași gândire cu care le-am creat. El a făcut multe referiri la rolul subconștientului și chiar a spus că "nu am făcut nicio descoperire prin gandire rațională". Așadar trebuie să cream oportunități pentru ca subconștientul să reflecteze asupra problemelor și în același timp să evitam să devenim depășiți de probleme multe și mărunte.